„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)

Diversiunea Leonida Lari

Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 225, anul II, luni, 22 martie 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“

Aşa cum arătam în editorialul de sîmbătă, cei doi adversari – opoziţia şi majoritatea parlamentară – n-au avut drept obiectiv, în cadrul şedinţei de vineri, rezultatul votului. Acesta era bănuit de toată lumea, şi de opoziţie, şi de majoritatea parlamentară, şi de analiştii politici. În aceste condiţii, discursurile din şedinţă, atît dinspre opoziţie, cît şi dinspre putere, n-au vizat înclinarea votului într-o parte sau alta. Toată lumea era conştientă că rezultatul votului urma să fie stabilit după alte criterii decît cele ale puterii sau slăbiciunii argumentelor de la tribună. Adevăratul obiectiv al forţelor în confruntare l-a constituit transformarea şedinţei consacrate moţiunii de cenzură într-un moment de campanie electorală. Fiecare dintre adversari s-a gîndit să exploateze la maximum transmisia în direct la televiziune, pentru a administra celuilalt cît mai multe lovituri. Demonstram în editorialul mai sus-amintit că din aceasă confruntare opoziţia a ieşit învinsă. FDSN a reuşit să transforme moţiunea de cenzură într-o nouă dovadă a aşa-zisului caracter primejdios al opoziţiei.

Punctul forte în înfrîngerea opoziţiei l-a reprezentat intervenţia poetei Leonida Lari. Dacă opoziția a pierdut la scor bătălia electorală din şedinţă, dacă a ieşit umilită, cauza trebuie căutată în ceea ce am putea numi diversiunea Leonida Lari. La o cercetare atentă, se observă că intervenţia deputatei PNŢCD n-a fost deloc întîmplătoare, n-a fost rodul unei fantezii de poet, cum s-ar putea crede. Ea a fost rezultatul unei abile puneri la cale. În acest sens, marea problemă a autorilor diversiunii o reprezenta aducerea poetei Leonida Lari la tribună. Era limpede că, prin procedura obişnuită, deputata PNŢCD n-avea cum să ia cuvîntul Ar fi fost absurd din partea PNŢCD s-o înscrie printre vorbitorii săi în condiţiile în care dezbaterea era o bătălie pe viaţă şi pe moarte. Singura soluţie pentru autorii diversiunii o reprezenta dreptul la replică. Şi,
într-adevar, poeta a fost invitată la tribună în cadrul acestui drept. Numai că dreptul la replică se acordă în cazul în care un parlamentar e acuzat de la tribună de un coleg de-al său. În acest caz, cel acuzat se poate apăra. Or, dna Leonida Lari n-a fost acuzată de nimeni pe parcursul şedinței. E drept, la un moment dat, în delirul său, Corneliu Vadim Tudor a precizat că „domnii din PNŢCD nu mă împiedică numai pe mine să vorbesc, ci şi pe poeta Leonida Lari, membră PNŢCD“. O astfel de referire era mai degrabă o acuză la adresa PNŢCD, decît la adresa poetei. Cu toate acestea, preşedintele şedinţei, dl Oliviu Gherman, a dat cuvîntul nu dlui Corneliu Coposu, cel acuzat că n-o lasă pe poetă să vorbească, ci dnei Leonida Lari. Cu o grabă suspectă, Corneliu Vadim Tudor i-a acordat imediat minutele care-i aparţineau.

Diversiunea Leonida Lari a fost extraordinară. Ea a dovedit încă o dată cît de mare e abilitatea puterii în raport cu naivitatea opoziţiei. Lovitura dată opoziţiei a fost extrem de puternică. Și nu atît pentru că, spre stupefacția tuturor, într-o şedinţă transmisă în direct la TV, moţiunea de cenzură a fost criticată de un reprezentant al nucleului dur pe care-l reprezintă PNŢCD, cît mai ales pentru că argumentele aduse împotriva moţiunii aparţin arsenalului electoral al FDSN, PRM, PUNR şi PSM. Cum şi-a motivat distinsa poetă votul împotriva moţiunii de cenzură? Printr-un amalgam de referiri la primejdia de moarte în care se află România la ora actuală. Pericolului maghiar deputata PNŢCD i-a adăugat pericolul rus. În aceste condiţii, moţiunea de cenzură a fost identificată de dna Leonida Lari cu o punere la cale din partea unor forţe exterioare, interesate în a-i dezbina şi a-i slăbi în acest fel pe români. Iată opoziția violent acuzată din interiorul ei cu argumentele dlui Ion Iliescu (dezbinarea ţării, destabilizare) şi ale tovarăşului Nicolae Ceauşescu (rolul agenturilor străine).

Dat fiind capitalul sentimental pe care îl are orice personalitate venită de dincolo de Prut şi mai ales dat fiind că dna Leonida Lari a vorbit în calitate de deputată PNŢCD, diversiunea a reuşit complet. Nu întîmplător majoritatea parlamentară a aplaudat-o pe vorbitoare minute în şir. A meritat!