Grăsuța și-a potolit foamea. Nu se mai repede la oală. Din când în când se duce totuși la locul faptei, înșfacă un os, îl înfulecă și iar se depărtează. Mulțumită, s-a așezat cu botul pe labe. Deodată, îi vine chef să latre pe cineva. Pune ochii pe un ins cu fes și flanel, care se îndreaptă spre Marele Bulevard fluierînd vesel și ținând în mînă o pungă de plastic găurită. Grăsuța îl hămăie nițel. După care se întoarce la locul ei cu satisfacția datoriei împlinite. Datoria de a-i lătra pe cei considerați de ea că sînt de condiție proastă!
Calistrat Teleașcă, din Crăciuneștii Mari, se laudă la beție (dar numai și numai la beție) că la Armată își făcea bocancii cu o pisică pripășită prin cazarmă. La barul Arizona, unde-și duce veacul Calistrat, sînt numai bărbați. Din cînd în cînd intră și o femeie, Maricica Geantă, din marginea satului, care comandă totdeauna același lucru: un țoi de țuică. După cum bea și, mai ales, după cum arată, amintește de un sergent-major supraponderal. Cu greu i-am putea zice femeie. Ăsta e norocul lui Calistrat Teleașcă. Dacă ar intra femei-femei, știute ca simțitoare cînd vine vorba de animale, ar putea avea probleme.
Sus Guvernul! Poporul satului a fost convocat la Primărie pentru a primi o pungă de cadouri din partea unei formațiuni de Opoziție. Poporul s-a strîns în fața clădirii încă de pe la 5 dimineața. Unii au venit cu toți copiii găsiți prin casă, în speranța că vor primi mai multe cadouri. Alții au venit cu procură la mînă, iscălită de străbunicii morți de mult. Pe la 11 își făcu apariția camioneta mult așteptată. Un ins cu șapcă de piele se apucă să împartă, în loc de cadouri, fluturași cu Jos Guvernul! Poporul se revoltă: Vrem cadouri, nu fluturași! Sus Guvernul! La Intersecție Plouă. Ploaie de noiembrie, cu stropi mici și răi. Lăsat de capul lui, vîntul se năpustește asupra trecătorilor din cele mai neașteptate locuri.
O fetiță din Dealul de Cîmpie a căzut în puț pe cînd se juca de-a Harap-Alb, închis și el, din cîte se știe, tot într-un puț. Vecinii stau pe marginea puțului și critică fără menajamente guvernul actual, pentru că nimeni nu vine să salveze fetița! Cîțiva dau interviuri în direct la TV, plîngîndu-se că pensiile sînt prea mici. Aflînd de întîmplare de la televiziuni, un avocat burtos, cu un dinte de aur ieșit în evidență, s-a prezentat la fața locului pentru a-i convinge pe părinți să-l dea în judecată pe Harap-Alb, cerîndu-i pagube morale de un milion de euro.
În trap ușor, cîntat parcă, trece o căruță pe roți de cauciuc. Sub inima căruței stă agățat, ca o lumînare mișcătoare în noaptea de primăvară, felinarul cerut de Codul Rutier. Sus, în ladă, doi inși dorm rezemați de o motocicletă cu ataș. Unul dintre cei doi e chiar căruțașul. Fără ca participanții la trafic s-o știe, calul merge de unul singur pe Drumul European. Din compartiment Navetiștii bat cu înverșunare cel de-al zecelea șeptic de la plecarea trenului din gară. Din cînd în cînd, unul dintre ei se apleacă, trage dintre picioare, unde o ține strîns, ca să nu se răstoarne, damigeana de zaibăr și le umple celorlalți paharele.
Anunț în difuzoarele unei gări de provincie: „Trenul personal 5002, Suceava Nord-București Nord, are o lună întîrziere și nici nu se știe dacă va mai veni.“ Tricouri electorale Întreg satul a ieșit la cîmp. Porumbul a crescut pipernicit, cu frunze mici, veștejite înainte de a da rod. Cei din sat continuă însă să-l semene (?) și să-l prășească. Oricum, altceva mai bun n-au de făcut de cînd a dat faliment Combinatul și, deci, nu mai e nimic de furat. Sîntem prin mai. Soarele face eforturi deosebite pentru a fi la înălțimea misiunii sale de personaj pozitiv al sistemului nostru solar. Pe bolta albastră, cîțiva nori albi, risipiți ici-colo, ca și cum n-ar fi bolta adevărată, ci una dintr-un tablou.
În Instituție nu se mai muncește de aproape o săptămînă. Toți salariații sînt ocupați să-și învețe pe de rost PIN-ul, după ce au primit cardurile de salariu. Cu toate acestea, cînd se vor duce să-și scoată banii, jumătate dintre ei vor constata că nu și-l mai amintesc. Cealaltă jumătate se va îmbolnăvi de nervi, vîrînd cardurile invers. Țiganca Andromeda, care stă într-o cocioabă pe al cărei loc se va ridica, peste mulți ani, un turn de parașutism, și-a pierdut pe drum unul dintre cei zece puradei. Se întorcea de la Cîrlibaba. Ca să nu fie prinși fără bilet, toți unsprezece, copiii și Andromeda, se răspândiseră prin întreg autobuzul.
La cîteva minute de la plecarea autobuzului din stație, un cetățean vînjos, cu o șapcă de piele dată pe ceafă, țîșnește de pe scaun și, înălțînd mîna să se facă tăcere, declară: — A înnebunit lumea! — Eu – continuă el, cu o voce spartă, dar cu zîmbetul pe buze – am piscină, trei casetofoane, covoare de ți-e teamă să calci pe ele, televizor în culori, ce mai încolo și încoace, trăiesc ca în Rai. — Trăiască Partidul Comunist Român! — Trăiască Republica Socialistă România! — Să trăiesc și eu! Stația inutilă Pe bani grei s-a adus din Vest o stație de spălat taxiuri. Capacitatea minimă a stației ultramoderne, sticlind din toate alămurile sale, cu un mecanism de ștergere automată a parbrizelor, e de 500 de bucăți pe zi.
Personaj Se fălea prin sat că fiul său furase pistolul care declanșase Primul Război Mondial. Lingușitoarea Sînt undeva în Găgești-Deal, ultimul rînd de case înaintea livezilor care prefațează pădurea. Teoretic, ar trebui să domnească tăcerea. Practic, ajung pînă la mine fel de fel de sunete. Departe, la vreo cîteva sute de metri, un cîine latră întărîtat. O fi venit cineva la vreun gospodar! Din capul uliței, curg întruna, ca leșia, manele. Manele și iar manele. Întors din Italia azi-noapte, gospodarul le-a pus dis-de-dimineață. După care a plecat la oraș. Din fundul uliței, explodează tobele unui rock devastator.
Un candidat și-a lipit portretul de jur împrejurul unui stîlp de telegraf. Pentru a vedea cine îți cere votul, trebuie să te învîrți în jurul stîlpului pînă cazi lat de amețeală. Poarta, ca un arc de triumf, și-o ridicase Trandafir Cocîrlă din cărămidă refractară, după ce fusese dat afară de la Avicola Buduleasa. Cum el însuși recunoștea, la Avicola prinsese un obicei prost. Nu putea ieși pe poarta întreprinderii dacă n-avea asupra lui ceva furat: O găină, cîteva ouă, o bucată de sîrmă, chiar și un cui, numai să fie ceva. Prins asupra faptului, i se desfăcu contractul de muncă. După cîteva luni de tîndălit, se angajă la Fabrica de cărămizi refractare din Lacul lui Baban. Cîteva săptămîni rezistă vitejește tentației năprasnice, chinuitoare de a fura ceva.