S-a împlinit un an de la declanșarea Pandemiei, mai precis de la impunerea în Occident, în numele luptei împotriva Coronavirus, a unor restricții draconice prin care Statul a limitat libertățile cetățenești ale individului. Chiar din debutul Pandemiei, am scris că Dictatura sanitară, dar mai ales acceptarea ei, fără crîcnire de zeci de milioane de cetățeni occidentali, prezentați de propaganda pluralismului ca în stare să-și dea viața de dragul libertății, ține de acele momente sinistre din Istoria unor țări, profețite de unii, dar refuzate de Om, ființă secretoare de iluzie.
22 decembrie 1989 m-a găsit redactor șef la revista Teatrul. Ajunsesem șef la acest lunar după debarcarea de la Suplimentul Literar-Artistic, în urma unor supărări ale Tovarășei. Deși plecarea de la Scînteia tineretului a fost gîndită ca o trecere pe linie moartă, o dată numit conducător al lunarului (trecerea de la un cotidian la un lunar avea pentru mine cel puțin toate datele unei intrări în concediu pe termen nelimitat), mi-am luat în serios responsabilitățile și am purces la reconstrucția publicației.
Ciprian Stoleru îmi aduce la BAR, o dată cu mai multe exemplare din Historia, și cartea lui Călin Hentea Memorii în papuci. Despre o tinerețe obișnuită, scoasă la editura Eikon, în 2016. Un autograf de complezență se vrea semn că e o carte dată cu dedicație: „Domnului Ion Cristoiu, împreună cu cele mai frumoase gînduri”. Călin Hentea s-a specializat în propaganda prin presă. E autorul unor cărți de autoritate în domeniu. Despre una dintre ele, Dicționarul propagandei, dacă nu mă înșel, am făcut o ediție a emisiunii Om cu carte la TVR 2.
Azi noapte, sub puterea noii mele pasiuni – lumea anglo-saxonă – urmăresc primele episoade din The Last Kindom. Îmi schimb treptat-treptat părerea despre danezi, rămași în Istorie ca Vikingi. Serialul, fără forța fantacy a lui Games of Thrones, cu multe invenții hollywoodiene în materie de suspans cinematografic, e mai mult decît util celor interesați de istoria Angliei și de Istorie în general, evident, sub formula Istoriei ca telenovelă. Ca și în Game of Thrones, întîlnim căsătoriile din interes, fetele bune de măritat alcătuind o excelentă avuție pentru părinții regi ambițioși, puterea călugărilor, amplificată de șiretenia lor fără margini, violența, sălbăticia, sexul în variantă primitivă.
După-amiaza lui 2 februarie .... mă găsește în loja jurnaliștilor din Camera Comunelor. La tribună, primul ministru răspunde interpelărilor. E un moment la care jinduiește orice jurnalist din lume. Eu însă nu de asta cat în jur atît de încordat. Alta e explicația stării mele. Ieri dimineață, anunțîndu-mă că voi asista la o şedință a Parlamentului englez, și încă nu la una obişnuită, ci la una dedicată interpelărilor pe adresa primului ministru, însoțitoarea mi-a atras atenția să mă pun la costum şi cravată. Nu se poate intra în blugi în Parlamentul Marii Britanii.
„... Cuza a domnit numai 7 ani, scurt răstimp din viaţa omenească şi când a fost ales era în vârstă de 39 de ani, deci om format, în care se cristalizaseră însuşirile cele mai de seamă ale caracterului său. Să le schiţăm, întrucât ne învoiesc în această lucrare amintirile contemporanilor. Mai întâi ca fizic, Alexandru Cuza era «un bărbat de statură mijlocie, însă arătos, cu o înfăţişare plăcută şi ademenitoare.
Vestea se răspîndise cu iuţeală în tot satul. O companie străină vine să sape o groapă uriaşă pe locul unde ședea pe hartă Vintileasa. Se spuneau tot felul de lucruri despre asta. Unii ziceau că specialiştii de la NASA găsiseră un mijloc de a pune la lucru miezul fierbinte al Pămîntului. Dacă se găseau acele puncte de pe glob în care miezul era aproape de scoarţă, se săpa o groapă uriaşă, se umplea cu apă, apa dădea în clocot şi, evident, dînd în clocot, făcea aburi, iar aburii la rîndul lor puneau în mişcare turbinele.
Puțini clienți la cele două case din trei, cîte are marketul. Unii îi zic minimarket. Alții supermarket. Cei mai mulți, nostalgici ai vremurilor ceaușiste, îi zic magazin. Cea de a treia casă nu funcționează. Casierița s-a învoit azi pentru o nuntă, la care e nașă. Nunta are loc mîine, duminică. Ea și-a luat zi liberă ca să-și probeze rochia, pentru care a făcut un CAR. La prima casă, în timp ce clienta caută în poșetă după tichete de masă, casierița își întreabă colega de la casa de alături dacă a văzut ultimul episod din telenovelă, cea în care Lolita, eroina principală, își găsește tatăl, în fine, la capătul a trei ani de episoade, date seară de seară, se mărită cu omul iubit, după ce trecuse prin cinci mariaje nefericite, și e promovată șefă de magazin din simpla casieriță.
„JUPÎN DUMITRACHE (şezînd pe scaun) Hei! ia să vedem acu ce mai zice politica. Citişi ceva? IPINGESCU Bravos ziar, domnule! Ăsta ştiu că combate bine. JUPÎN DUMITRACHE Apoi nu-i zice lui degeaba «Vocea Patriotului Naţionale»!... Ia citeşte.IPINGESCU (citeşte greoi şi fără interpunctaţie) «Bucureşti 15-27 Răpciune – Amicul şi colaboratorele nostru R. Vent ..., un june scriitor democrat, a cărui asinuitate o cunoaşte de mult publicul cititor, ne trimite următoarea prefaţiune a unui nou op al său. I dăm astăzi locul de onoare, recomandînd cu căldură poporului suveran scrierea amicului nostru.
Cursele Low Cost sînt întruchiparea inegalităţilor sociale, denunţate de Marx în Manifestul Partidului Comunist. Nu ştiu dacă în Coreea de Nord se predă marxism-leninismul. Tare mă tem că se predă Kim Iri Sung-ismul, varianta locală a marxism-leninismului, aşa cum în România, de prin 1971, comunismului îi luase locul ceauşismul. Dacă s-ar preda – şi prin folosirea multimedia – o cursă Low Cost ar trebui filmată, iar pelicula difuzată la disciplina marxism-leninism, lecţia Marx despre inegalităţile sociale.