Cu tactu-i superior și cu autoritatea pe care o avea însuși asupra suveranilor, regele Carol trăsese câte foloase se puteau trage din alianța noastră cu Triplicea[1]. Grațierea multora dintre martirii din Ardeal se datorește prieteniei regelui de atunci cu Franz Joseph – și libertatea de acțiune în Bulgaria, la 1913, cu toate amenințările Austro-Ungariei, e de atribuit legăturilor personale pe care regele României le întreținea, deși reci, cu Wilhelm al Germaniei. Medalia însă, frumoasă pe față, își avea reversul: politicii de înfeudare la Tripla Alianță îi e de imputat...
La Găgești Deal ajuns, pentru a-mi face norma de lectură din Arghezi, mă așez pe un scaun pliant în fața chioșcului. Cățeaua vine și mă împunge cu botul. Face asta și cînd mă lungesc în hamacul instalat în spatele chioșcului, între doi pomi de lîngă gard. Mergînd în casă după cafea, las pe jos volumul de Publicistică al lui Arghezi. Cînd mă întorc, cartea nu mai e de găsit. O descopăr lîngă gardul grădinii, într-un roi de foi albe risipite pe iarbă. E opera cățelei. A înșfăcat cartea cu gura, a dus-o mai departe de locul inițial, ca pe un os după care s-a apucat s-o facă praf.
Apogeul halirii de privelişti la un loc cu halirea propriu-zisă, lăsată omului, prin stomac, de umnezeu, îl atinge restaurantul rotitor. Amplasat la unul din ultimele fragmente ale unui turn, localul se mişcă în jurul axei sale. O dată cu clientul, aşezat la masă. O dată cu friptura. O dată cu sticla de apă minerală. Dacă găseşte un răgaz, între două înghiţituri, clientul poate parcurge cu privirea întregul oraș învîrtindu-se la picioarele sale. Nu departe de Times Square, pe porţiunea din New York...
14 martie 2014. Site-ul oficial al CIA, la rubrica News & Information, publică textul intitulat CIA Remembers Agency Hero William Buckley. Primele rînduri ne lămuresc despre ce-i vorba: „The Central Intelligence Agency (CIA) comemorează viaţa lui William F. Buckley, legendarul ofiţer al Agenţiei, care a murit îndurînd 14 luni în custodia teroriştilor. Ziua de duminică, 16 martie, marchează cea de-a 30 aniversare a răpirii lui Buckley la Beirut, care a declanşat una dintre perioadele cele mai grele din istoria CIA.
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 348, anul II, sâmbătă, 14 august 1993, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“. Ieri dimineaţă, la ora 10:15, Curtea Supremă de Justiţie a suspendat greva mecanicilor de locomotivă pentru o perioadă de 80 de zile. La 10 minute după aceea, Comitetul de grevă din Depoul Braşov a anuntat că sindicaliştii din depou, considerînd verdictul Curţii neîntemeiat, au decis ca greva generală să se transforme în grevă totală, fapt ce implică sistarea oricărui fel de transport feroviar.
Procesul mitropolitului Ghenadie pasionase lumea româ-nească poate tot atâta cât o pasionase, la vreme, evenimentul Unirii. Sentimentul public rănit de nedreptatea ce simțea că se face înaltului ierarh, al cărui rest de viaţă s-a scurs în caritate și binefaceri, reacționa viguros împotriva guvernului Sturdza. Opoziția, apoi, indignată de calomniile ce se culegeau împo-triva chiriarhului[1] până și din fundul ocnelor, prinsese prilejul să pornească acțiunea de răsturnare.
Din cînd în cînd, noaptea, mă trezesc din somn mieunăturile lui Totolici. Au ceva ultradramatic. Așa vor fi sunat strigătele celor închiși la Lublianka în prima noapte. Sau ale lui Edmond Dantes în nopțile din Chateau dʼIf. Soția spune că vrea să-i dăm drumul afară. Cum adică? întreb eu, pragmatic. Am vîrît în el 20 de milioane de lei cu tratamentul, cu internarea, deși mai strănută încă. Păi, dacă-l lovește o mașină se duc pe apa sîmbetei, cît ai clipi, 20 de milioane de lei! Soția îmi aruncă o privire ucigătoare.
Ghidurile ţin neapărat să mă convingă că Plaza Major, unul din locurile cele mai turistice ale Madridului, oferă celui dispus – prin intermediul a 437 de balcoane ale celor 136 de case înconjurătoare – spectacolul Pieţei, un soi de ogradă atingînd mărimea unui hectar de islaz comunal. Actualmente locuite, casele nu permit turiştilor să ia loc la balcon şi să se uite la cele ce se întîmplă în Piaţă. În schimb, graţie numeroaselor cafenele în aer liber din latura dreaptă a Pieţei, clientul poate consuma nu numai spectacolul clădirilor vechi, unele dintre ele, zice-se, celebre.
Lecturi intense din Cumpăna luminilor, cărțoiul lui Nicolae Jianu, premiat în 1952. Dincolo de fișele pentru Istorie – personaje robot în materie de Muncă, încropeli cînd vine vorba de psihologie, substituirea nevoilor materiale cu cele revoluționare – remarc teza sinistră a Epocii: Nu sînt greșeli ci doar acțiuni dușmănoase. E mai mult decît interesant că, deși imensa majoritate a oamenilor muncii își vedeau de treburi, numărul dușmanilor poporului creștea de la o zi la alta:
Editorial publicat în Evenimentul zilei nr. 127, anul I, marți, 17 noiembrie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu“ Am mai scris şi altă dată că instaurarea democraţiei în România depinde fundamental de oameni. Putem avea noi Constituţia cea mai democratică din lume. Putem avea noi instituţii ale statului de drept care mai de care mai mîndre şi mai frumoase. Putem avea noi legi dintre cele mai solide care să vegheze la buna funcţionare a acestor instituţii.