Au trecut de atunci douăzeci de ani. Unde sîntem ce sîntem și cum sîntem azi, mare popor român sub conducerea micilor români din pepiniera politică a vremurilor prezente? Mă îngrozesc la gîndul tragicului bilanț pe care trebuie să-l rezum în rîndurile ce urmează. Țara întreagă dezbinată în multiple partide și grupări politice, ce se dușmănesc cu gîndul de distrugere, dar nu pentru deosebiri profund de doctrine și de principii...
Un dulău alb, pe bot cu o pată neagră, a scos capul prin gaura din gardul de fier și latră cît poate de tare. Din cînd în cînd se oprește. Ca să mîrîie fioros. De pe trotuarul celălalt o rupe la fugă de-a latul străzii, printr-un loc evident nemarcat, un tînăr într-o cămașă cu mîneci scurte, pricopsit, spre amărăciunea lui, cu un început de chelie. Dulăul se potolește într-un scheunat fericit. Alergătorul e stăpînul cîinelui și lucrează ca paznic al Institutului al cărui gard de fier se ridică opac pe Marele Bulevard.
În toate marile oraşe ale lumii, inclusiv în Bucureşti, turiştilor li se pune la dispoziţie, contracost, un mijloc de transport zis şi Sightseeing. Broşura publicitară îţi explică, alături de schiţa traseului străbătut de autobuz, că pe parcursul unei zile poţi coborî în orice staţie de pe parcurs şi, după ce ţi-ai făcut treburile, cu acelaşi bilet, urci din nou în autobuz. Pe străzile oraşului Sliema, satelit imobiliar modern al străvechiului oraş La Valleta, am văzut, deseori, în hotarele popasului meu, un autobuz pe care scria Sightseeing Malta.
Iubitorul de cărţi nu diferă prea mult de dependentul de droguri. În cazul ultimului, dealerul ştie că intră în sevraj fără doza obişnuită şi, prin urmare, se înfăţişează la uşă cu oferta. Dependentul de cărţi e victima sigură a anticarilor ambulanţi. Într-una din zilele trecute mai demult, s-a înfăţişat la BAR un tip scund, prevăzut cu o sacoşă din cele puse la dispoziţie prin Supermarketuri, înainte de a ajunge cu căruciorul, împins ca un vagonet de un stahanovist, în dreptul casieriţei.
Editorial publicat în Evenimentul zilei, nr. 464, anul III, marți, 4 ianuarie 1994, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu”. La cererea a 118 parlamentari din opoziţie, Camera Deputaţilor s-a reunit ieri în sesiune extraordinară pentru a dezbate proiectul de lege privind abilitarea guvernului de a emite ordonanţe, precum şi alte documente care n-au intrat pînă acum pe ordinea de zi a reuniunilor din Dealul Mitropoliei. Dintre toate mişcările din ultimul timp ale opoziţiei, aceasta mi se pare una din cele mai deştepte.
Chiar dacă ai avea de trăit trei mii de ani, ori zeci de mii de ani, aminteşte-ţi că omul nu pierde decât viaţa pe care o traieşte acum, şi nu trăieşte nicio alta viaţă decât cea pe care o trăieşte acum. Astfel, toţi sunt aduşi la aceeaşi măsură, căci prezentul e acelaşi pentru toţi, deşi cele ce pier nu sunt la fel; şi astfel, ceea ce se pierde pare doar o clipă. Un om nu-şi poate pierde trecutul sau viitorul, căci, dacă nu are ceva, cum i se poate lua acest ceva? Aşadar, la două adevăruri trebuie să te gândeşti mereu: mai întâi, toate lucrurile din vecie au forme identice şi se succed circular...
Totolici, în varianta motan, Totolicea, în varianta mîță, de care nu pot scăpa, orice aș face, se dă în vînt după mezelic – mă informează soția pe întinderea unuia dintre multele noastre talk-showuri dedicate celor trei mîțe din casă. Băgînd la cap asta, înainte a ne sui în mașină ca s-o luăm spre Mall, îi spun soției, cu un evident aer de preocupare: – Trebuie să luăm niște crenvurști. Mă gîndesc la crenvurști deoarece ori de cîte ori am trecut pe la Mallul din Focșani, în drum spre Găgești Deal, am cumpărat pentru Cățel ( așa-i zic eu cățelei din motive de political correctnnes), crenvurști ieftini, pentru că erau de calitate inferioară.
O bogată experienţă a călătoriilor în străinătate m-a convins că-n materie de restaurante lucrurile nu diferă prea mult de cele în materie de publicistică. Sînt multe situaţii în care te cauţi în buzunar şi dai preţul cerut pe o carte cu un titlu mai mult decît promiţător. La cumpăratul unei cărţi, nu s-a introdus, ca la multe produse agroalimentare, gustatul. Vrei, de exemplu, să cumperi brînză de la ţărani. Vînzătoarea taie o bucăţică, o aşază pe vîrful cuţitului şi ţi-o vîră în gură. Dacă reuşeşti să nu-ţi retezi limba, o muşti şi, după ce o înghiţi, stai cîteva minute pentru a vedea dacă n-a făcut explozie.
Am primit prin TNT cartea lui Hașek, Histoire du Parti pour un Progrès modéré dans les Limites de la Loi, (Istoria Partidului pentru un Progres moderat în Limitele Legii) comandată la o editură din Franța. Primul meu gînd ivit în cale de cum am primit-o. Deși nu e Amazon, site-ul pe care am făcut comanda, decitrepro.fr, se dovedește prompt și îndeosebi de preferat fie și pentru că folosește la noi TNT, cu un poștaș amabil. Ar trebui să mai comand pe acest site, mai ales că mi-am făcut și cont pe el.
Editorial publicat în Evenimentul zilei, nr. 2, anul I, miercuri, 23 iunie 1992, la rubrica „Evenimentul zilei văzut de Ion Cristoiu”. Istoria modernă a dat naştere termenului de război ciudat. El vrea să desemneze un conflict armat care nu respectă regulile clasice. Din acest punct de vedere, război ciudat poate fi numit ceea ce se întîmplă între Rusia şi Republica Moldova. În conflictul din Transnistria sînt toate datele unui război. Tancuri, dueluri de artilerie, morţi şi răniţi. Numai că nu e război în sens clasic.