„Sunt nu numai ziarist, ci și prozator, eseist, istoric, reporter de călătorie.” (Ion Cristoiu)
Mihail Bulgakov, „Cîinele vorbitor”, în volumul „Schițe moscovite”
„Orice om desfăşoară activitate culturală în felul său.” - Zicală rusească. Aşa se întîmplă întotdeauna cu trenurile: merg şi tot merg – şi deodată nimeresc în cîte-o fundătură dintr-alea în care nu se află nici dracu, în afară de păduri și activişti culturali. Un asemenea tren a făcut haltă într-o stație oarecare de pe ruta c.f. spre Murmansk şi a scuipat dintr-însul pe un oarecare individ. Acesta a poposit în stație exact atît cît a poposit și trenul – 3 minute – după care şi-a luat valea, numai că urmările vizitei sale s-au dovedit a fi incalculabile.
Continuați lectura >
Transmisie în direct
Următoarea transmisie în direct o facem din Piaţa Giuleşti-Sârbi. Suiți în mașină, eu şi Moderatorul ajungem la locul întîmplării înaintea carului de reportaj. Tablei ruginite de la intrarea în incinta Pieţei îi lipsesc cîteva litere. Pea Guleşti – scrie pe frontispiciu. Producătoarea, ajunsă înaintea noastră, se dă de ceasul morţii. Dacă apare în direct chifla asta gramaticală? Bossul are o afacere grasă cu primarul de sector. Cînd o să vadă minunea, primarul o să-l sune pe Boss. Să te ţii tărăboi! O soluţie ar fi – mă vîr eu pe fir - să punem pe cineva dintre cei care tăndălesc pe la mesele terasei să dea jos firma cu totul.
Continuați lectura >
Cum am fost eu la Florian, celebra cafenea de la Veneţia
Despre Cafeneaua Florian, aflată din 1720 în Piaţa San Marco, ghidurile nu lasă loc de întoarcere: Dacă n-ai băut o cafea la Florian, degeaba ai fost la Veneţia! E ca şi cum nici n-ai fi trecut pe acolo. Bîntuit de această învăţătură, mi-am zis, chiar din seara sosirii la Veneţia: Nu plec de aici pînă nu beau o cafea la Florian! Păi cum să nu beau şi eu o cafea la Florian, cafeneaua binecuvîntată de aceşti iluştri înaintaşi?! E trecut şi Casanova, la loc de frunte, dar ăsta e din altă piesă!
Continuați lectura >
O enigmă a Istoriei noastre: De ce s-a implicat Sadoveanu atît de tare în consolidarea regimului comunist?
Am luat cu mine la Sinaia, pentru lecturile care mă inspiră trei cărți: Schițe moscovite de Bulgakov, Publicistica lui Arghezi dintre 1914 și 1918 și volumul 21 din Opere de Mihail Sadoveanu, carte cumpărată la Tîrgul cărții cu suma astronomică de 140 de lei (astronomică pentru că pe Okazii.ro un volum din Opere costă maximum 14 lei). Pentru lectura dinainte de căderea în somn am luat Dominique Farale, De Gengis Khan à Qoubilaï Khan.
Continuați lectura >
Tabletele mele din revista Magazin surprind România năucă din primele săptămîni ale lui 1990
Pe 19 ianuarie 1990, prin textul PCR – definitiv compromis. Un argument, apărut pe prima pagină a publicației particulare Observator, debutam postdecembrist ca Istoric al clipei, cum spun eu editorialistului. A doua zi, sîmbătă, 20 ianuarie 1990, debutam, tot postdecembrist, de data asta însă ca publicist, prin textul Democrația din metrou, tipărit în săptămînalul Magazin, care se autointitula Săptămînal cultural-științific independent.
Continuați lectura >
Documente Putnene
Descărcînd de pe Biblioteca digitală a Bucureștilui cărți în variantă on line am descoperit existența a două volume ale lucrării Documente Putnene. Primul volum se intitulează Vrancea. Odobești-Cîmpuri, și e marcat de precizarea, Publicate cu un studiu introductiv despre Vrancea, iar al doilea, Vrancea. Irești-Cîmpuri, publicate cu un studiu introductiv despre Proprietatea colectivă vrînceană.
Continuați lectura >
Tudor Arghezi: „Visul Maicii Domnului Politic“, Bilete de papagal, 2 iunie 1928 (fragment)
„După principiile optimiste adoptate de guvern şi de Ministerul de Finanţe, cetăţeanul sănătos la minte şi cu dragoste faţă de Partidul Liberal este normal ca în fiecare zi să fie cuprins de irezistibilul entuziasm al calului de călărie, să purceadă în trap, să necheze, să salte cu inima răsunătoare, într-o necontenită horă voioasă, laolaltă cu muştele şi ţînţarii, care s-au dovedit a fi, în toate împrejurările, în înţelesul politic şi moral al conducătorilor aleşi de Dumnezeu.
Continuați lectura >
Telemobilul din burta vacii
Stănică D. Stănescu din Vintileasa dinspre Munte va deveni celebru în sat şi în judeţ după ce într-un articol din ziarul local se scrisese că vaca lui înghiţise un telemobil în timp ce păştea pe izlaz. Din articol mai rezulta că Stănică D. Stănescu era tare necăjit de întîmplare. Ori de cîte ori suna telemobilul din burta vacii, animalul începea să zbiere. Tot în articol se spunea c-ar fi spus Stănică D. Stănică că vacii i se stricase laptele. Cică telefonul avea cartelă Orange. Dacă ar fi avut cartelă Vodafone, laptele ar fi ieșit deja fiert.
Continuați lectura >
Cum m-au călcat în picioare nişte thailandeze
În maldărul de pliante de la hotelul Amari, unul dintre cele mai luxoase din Bangkok, descopăr broşura cu titlul „Relaxare cu un masaj”. Oricît de novice ai fi într-ale planetei, e imposibil să nu ştii de celebrul masaj thailandez. Fie că ţi-au spus cei ajunşi din întîmplare prin această parte a lumii, fie că ai văzut, pe şest, cu storurile trase, „Emmanuelle 2“. Aşadar, orice bărbat de pe Pămîntul ce se învîrte fără rost în jurul Soarelui, numai și numai pentru a-i face pe plac lui Copernic, tresare ambiguu descoperind expresia Masaj thailandez.
Continuați lectura >
Cînd Idealul pentru care te-ai sacrificat devine o Prostie, dacă nu chiar o Crimă
Erich Von Manstein, a cărui carte, Victorii pierdute, se îmbogățește de la o zi la alta cu însemnările mele pe post it-uri (n-o să mă apuc de ea pînă nu dau gata eseul despre Paulus), mă convinge de adevărata cauză a dezastrului care a fost Stalingradul pentru nemți. Paulus a refuzat de două ori predarea la începutul lui ianuarie 1943, deși îi era limpede că acceptarea propunerii ar fi micșorat suferințele celor din Pungă. Pungă a primit denumirea teritoriul pe care se aflau încercuiți, după Operațiunea sovietică Uranus...
Continuați lectura >